Nu e simplu să faci recenzia unei cărţi atunci când îi cunoşti personal autorul. Cel puţin nu pentru mine, pentru că oricât de critică aş fi, oricum mă voi bănui de uşor subiectivism. Şi totuşi:
Locul Potrivit e o carte altfel.
M-a fascinat şi m-a îngrozit deopotrivă. De când am început-o, nu am reuşit să o mai las. M-a atras maniera foarte directă de expunere a ideilor, însă m-a şocat brutalitatea anumitor imagini create. Cred că autorul putea fi puţin mai blând cu unele personaje, dar luând partea bună, tocmai aici e farmecul. Dincolo de mesajul final, pentru mine, fascinaţia apare în clipa în care cartea e atât de bine scrisă, încât citind, trăiesc fiecare părticică din povestea personajului. A personajelor, în acest caz.
O carte care îmbină decenţa unor idei admirabile cu exprimarea lor indecentă, pe alocuri, pentru că vulgariatatea e tot o forma de exprimare, în concepţia autorului. Vulgaritate care vine totuşi din firesc, din incontrolabil.
O carte în care povestea fiecărui personaj e atractivă prin însăşi existenţa lui. Şi parcă se învârt cu toţii în cerc, nu ştii niciodată al cui e următorul loc la confesor.
O carte pe care am citit-o de trei ori şi aş citi-o iar, pentru că pare o poveste banală, dar e mai mult de atât. Atrage prin lejeritatea compoziţiei şi menţine suspansul prin abundenţa trăirilor. Aduce cu sine soiul acela de banalitate cu care te poţi identifica în aşa manieră încât ţi-e teamă ca, reîntors la realitate, să nu constaţi că unul dintre personaje eşti chiar tu, asta dacă nu cumva te regăseşti într-o anume măsură în toate.
O carte despre oameni ca mine, ca tine, cu viaţa lor cotidiană, cu propriile năzuinţe şi ambiţii, care-şi poartă povestea până la un final aproximativ fericit.
De ce aproximativ? Pentru că fericirea nu e aceeaşi pentru fiecare. 🙂
Autorul dă nota pozitivă fiecărei poveşti, pentru că “Viaţa este făcută din aceste mici fragmente de durere, bucurie, încercări care te pun în genunchi doar ca să îţi permită să te ridici în picioare mult mai puternic”, spune Emanuel Grigoraş.
O carte care-mi aminteşte că violenţa nu naşte doar monştri, dragostea din adolescenţă nu durează veşnic, iresponsabilitatea curmă vieţi, dar solidaritatea încălzeşte sufletul chiar şi în ultimă instanţă.
O carte despre care nu vă spun mai mult, pentru că merită să o parcurgeţi singuri.
Mai multe păreri şi modul în care fi achizitionată atât în format electronic, cât şi tipărit, găsiţi la Locul Potrivit.