Dragul meu,
Ştii bine că mie nu-mi place să vorbesc public despre lucrurile astea. Dar ţie da, ţie îţi place.
Tu ai fost mereu mai popular decât mine, mai deschis, mai jovial. Tu erai săritor atunci când eu eram arogantă. Tu dădeai mâna cu toată lumea atunci când eu aş fi traversat pe celălalt trotuar, ca să evit anumite personaje. Tu împărţeai fructul tău cu mine, după ce eu îl mâncasem pe al meu singură. Tu primeai la tine în casă pe oricine nu avea un loc de dormit, în timp ce eu făceam selecţia foarte strictă a persoanelor care-mi călcau pragul. Tu ascultai toate felurile de muzică, empatizând cu orice tipologie de persoană, eu o preferam doar pe cea clasică sau muzica veche şi îmi selectam cu atenţie anturajul.
Am conştientizat sau poate mi-am reamintit, uitându-mă AZI la o poză cu noi, că am învăţat de-a lungul vieţii anumite lucruri de la tine. Poate că uneori nu ţi-am spus-o, poate că alte ori nici nu am realizat… Dar cred că într-o formă sau alta, prin interacţiunea noastră, prin întâlnirea noastră de aici, de pe Pământ, eu am învăţat să devin mai dulce, mai deschisă, să judec mai puţin, să întind mâna mai mult. Deşi, uneori, poate că am fost eu cea care te-a învăţat iubirea, povestindu-ţi despre ideile din cărţile citite, filmele sau piesele de teatru la care tu nu ajunseseşi, cel mai probabil alte ori tu m-ai învăţat iubirea prin dăruirea ta până la refuz, prin aruncarea în hăul sufletelor oamenilor, fără nicio graniţă, fără să întrebi mintea dacă asta poate avea sau nu repercusiuni.
Poate că uneori am trăit prin tine poveşti de iubire sau relaţii cu oamenii, iar alte ori m-ai luat în braţe atunci când bărbatul pe care l-aş fi dorit să o facă nu era acolo (că nu voia sau că nu ştia cum să fie). Poate că mi-ai fost, pe rând, şi tată şi frate, iar eu ţie şi mamă, şi soră, atunci când mama şi tata erau departe de noi. M-ai dus în city break de ziua mea, ca să mă vezi fericită şi mi-ai dăruit flori când bărbaţii din jurul meu uitau să o facă… Mi-ai oferit sentimentul că sunt protejată, chiar dacă tu erai cel mic dintre noi doi. Mi-ai purtat de grijă când eu devenisem femeie aşa cum eu îţi purtam de grijă când tu aveai doar trei ani.
Poate că o parte din mine nu ar scrie azi toate astea dacă n-aş şti că te face fericit să le citeşti, că-ţi înmoaie inima…
Te iubesc, îţi mulţumesc pentru că m-ai ales să-ţi fiu soră! Pentru că orice s-ar zice şi orice s-ar face, “sângele, apă, nu se face”. Şi chiar şi când mă superi, “te cert” pentru că…te iubesc.
La mulţi ani, iubitul meu frate! Să fii aşa cum îţi spune inima, să o asculţi, s-o onorezi, să trăieşti sănătos şi armonios!