Că pentru a-i putea ierta pe ceilalţi, trebuie să mă iert întâi pe mine.
Că nemulţumirea vine din interior. Atunci când eşti împăcat cu tine, factorii exteriori te ating foarte puţin.
Că şi greşelile repetate te ajută cu ceva.
Că viaţa mea e propria-mi responsabilitate, dar nu singura.
Că dacă vorbesc înainte de a asculta cu atenţie, probabilitatea unei greşeli e dublată.
Că şi prietenii mai greşesc, însă contează şi cum.
Că timpul chiar vindecă răni, dar nu singur, ci prin contribuţia personală.
Că nu pot schimba pe nimeni, fiecare e responsabil pentru schimbările din viaţa sa.
Articol fără titlu
Uneori uităm cine suntem. Uităm, împiedicându-ne de neputințe. Neputințe accentuate, paradoxal, de unii care știu și simt mult mai puțin decât noi... Sau sunt mult mai puțin conștienți de tot ce pot provoca în ceilalți cu stângăciile, cu frustrările, cu răutățile lor...