Oamenii îngeri mi-au spus
Că treaba lor nu e să fericească pe alții, ci să-i îndrume spre a se ferici, aceștia din urmă, pe ei înșiși; cu gândul și fapta și inima lor bună.
Așa cum, de altfel, cu toții avem: inima bună.
Știați?
Știați că inima cea Mare și Bună a fost cândva a tuturor? Doar că încet, încet unii oameni au pierdut bucăți din ea pe drum.
Le-au fost furate. Sau le-au aruncat, de bunăvoie, într-un hău imens, de unde nu-și mai pot lua bucățile de inimă înapoi.
Însă Dumnezeu s-a gândit la asta.
Și a trimis pe pământ oamenii îngeri.
Așa că oamenii care și-au pierdut bucăți din inima cea mare pe drum (pentru că le-au fost furate sau le-au aruncat de bunăvoie în acel hău imens)
Au dreptul acum la o inimă nouă.
Oamenii îngeri au venit să le aducă o inimă nouă, curată, plină, sferică, o inimă ca o minge de Lumină.
Oamenii îngeri le-au spus oamenilor care și-au pierdut bucăți din inimă pe drum – pentru că le-au fost furate sau le-au aruncat de bunăvoie într-un hău imens – că au dreptul ăsta:
dreptul la o inimă nouă!
Trebuie doar să și-o dorească, să o viseze, să o ceară, s-o modeleze din lutul iertării și îngăduinței față de cei ce le-au furat bucăți din inima veche.
Și astfel inima cea nouă va fi în pieptul lor.
În trupul lor.
În mintea lor.
Și mintea lor va coborî în inima lor nouă, într-o congruență perfectă care să nască lumile toate netrăite și neîndrăznite până atunci.
Oamenii îngeri au dat din aripi discret și au readus în viețile oamenilor cu bucăți de inimă pierdute – furate sau aruncate – speranța că Inima cea Mare și Bună se poate naște din nou.
Căci Ea e un infinit de posibilități!