Gânduri de dimineață târzie

October 26, 2013

Cred în oameni până la ultima suflare.

Cred că fiecare ființă poate să-și manifeste potențialul unic pe care îl are undeva, în cel mai adânc colț de suflet și conștiință.

Am crezut și cred încă în oameni, chiar dacă unii nu au fost așa cum mi i-aș fi imaginat a fi, așa cum am sperat că pot deveni, așa cum i-am simțit de la prima strângere de mână. Poate tocmai pentru că și-au reprimat cele mai simple trăiri sau pentru că, uneori, m-am înșelat chiar eu, cu voie sau fără voie. Dar continui să cred în oameni, tocmai pentru că unii m-au surprins plăcut, exact când mă așteptam cel mai puțin și când aveam cea mai mare nevoie de asta. Și pentru că eu încă mă surprind pe mine, aproape zilnic.

Cred în viața și în minunea ce suntem, atunci când lăsăm la o parte orgoliile inutile și ambițiile mărunte.

Photo credit: pixabay.com

Related Posts

Read More

Articol fără titlu

Uneori uităm cine suntem. Uităm, împiedicându-ne de neputințe. Neputințe accentuate, paradoxal, de unii care știu și simt mult mai puțin decât noi... Sau sunt mult mai puțin conștienți de tot ce pot provoca în ceilalți cu stângăciile, cu frustrările, cu răutățile lor...

Simplitate

Oamenilor, de ce căutați bucuria în alt loc decât în sufletul vostru? Ghiduș, nesperat de simplu Ea așteaptă acolo, tăcută, să o deslușiți. Așteptă cu răbdare, cu pricepere și îngăduință,  Căci Bucuria e însuși Dumnezeu.

Povestea inimii sau despre oamenii îngeri

Oamenii îngeri mi-au spus Că treaba lor nu e să fericească pe alții, ci să-i îndrume spre a se ferici, aceștia din urmă, pe ei înșiși; cu gândul și fapta și inima lor bună. Așa cum, de altfel, cu toții avem: inima bună. Știați? Știați că inima cea Mare și Bună a fost...

Share This