Totul e despre oameni.
Despre ceea ce iubesc, cum trăiesc şi cum urăsc.
Despre cum gândesc.
Despre cum bârfesc şi regretă apoi. Sau despre cum nu regretă. Despre cum evoluează, stagnează sau involuează.
Despre cum râd şi cum plâng. Despre cum învaţă sau se învaţă unii pe alţii.
Despre cum se ceartă şi apoi se iartă. Sau nu se iartă. Despre cum se uită. Sau nu se uită, deşi tac.
Totul e despre cum ei se lasă a învăţa din zi în zi arta de-a trăi. Despre construcţia de sine, pentru ajutorul de sine. Şi pentru ajutorul colectiv, mai apoi. Despre ceea ce dăruiesc sau nu. Despre ceea ce păstrează în taină.
Totul e despre minţi şi suflete. Închise, deschise. Rănite, vindecate. Robotizate sau nu.
Eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele.
Despre pronume personale la singular sau plural aşezate în ordinea priorităţilor.
Despre verbe conjugate la trecut, prezent sau viitor. Cu un singur subiect, cu subiect multiplu.
Despre circumstanţiale de mod, de timp şi de loc.
Despre analiză gramaticală. Sau literară. Sau psihologică. Oricum e acelaşi cerc.
Totul e despre o viaţă şi mai multe poveşti. Sau o singură poveste şi mai multe vieţi.
Despre efectul oglinzii sau al bumerangului.