…am înţeles că nu am dreptul să judec pe nimeni pentru alegerea sa, cu atât mai mult atunci când nu pot înţelege ceea ce se petrece cu cel pe care tind să-l judec.
Am înţeles, deopotrivă, că binele pe care îl fac altora este, de cele mai multe ori, binele ce-l dărui inimii mele.
Am învăţat că nu trebuie să transform un om într-un zeu, ori să-l pun pe-un piedestal, căci până şi cei mai de apreciat oameni au defectele lor, păcatele lor.
Am înţeles că oamenii fug uneori de ceea ce iubesc, din teama de a deveni neputincioşi. Ei pot lupta, fără să iubească ori renunţa, iubind.
Am învăţat că în copilărie n-ai nevoie de nimic pentru a visa, iubi ori crede, însă pe măsură ce te maturizezi cauţi tot mai multe argumente.
Am înţeles că e bine să deschid ochii de trei ori înainte de a-mi deschide sufletul, însă oamenii adevăraţi nu mă vor răni niciodată cu intenţie.
Am învăţat că aşteptările pe care le ai de la ceilalţi sunt în primul rând responsabilitatea ta, abia apoi a lor.
Şi încă mai am multe de învăţat…
Articol fără titlu
Uneori uităm cine suntem. Uităm, împiedicându-ne de neputințe. Neputințe accentuate, paradoxal, de unii care știu și simt mult mai puțin decât noi... Sau sunt mult mai puțin conștienți de tot ce pot provoca în ceilalți cu stângăciile, cu frustrările, cu răutățile lor...